Statiunea Slanic Moldova a avut un trecut zbuciumat, marcat de numeroase succese pe plan national si international, dar si de perioade mai negre – anii primului razboi mondial.
In perioada anilor 1900, apele
izvoarelor din Slanic Moldova au obtinut numeroase distinctii la: Expozitia Universala din Paris (1889), Expozitia cooperativa din Bucuresti (1894) si la Expozitia universala din Paris (1900) unde au primit medalia de aur. Specialistii au comparat apele izvoarelor de la Slanic Moldova cu apele minerale de la Karlovy Vary, Vichy, Aix-les-Bains...
In acei ani de glorie, Slanic Moldova era o statiune balneoclimaterica moderna care putea concura pe plan international cu orice alta statiune.
De atunci a fost supranumita "Perla Moldovei", renume cu ecou si in zilele noastre.
Din pacate, anii primului razboi mondial, 1916-1918, au prefacut Slanic Moldova intr-o ruina ca urmare a luptelor grele purtate in aceasta zona. Dupa intrarea trupelor germane in statiune, hotelul Racovita a fost transformat in Comandament in timp ce frumoasa cladire a "Cazinoului" a fost folosita drept grajd pentru cai. In retragere, armatele germane au incendiat unele cladiri, nici izvoarele nu au scapat de devastari, astfel ca, la sfarsitul razboiului, Slanicul era aproape distrus.
Reconstructia statiunii incepe tarziu, abia dupa nationalizarea statiunilor balneoclimaterice din 1948, astfel Slanic Moldova ia din nou avant, redevenind un centru modern de tratament hidromineral.
Din anul 1974, Slanic Moldova a fost declarata statiune de interes international, incercand sa poarte cu mandrie titlul de „Perla Moldovei”.
"Daca o cale e mai buna decat alta, atunci fii sigur ca e calea naturii!" spunea Aristotel.
