Formarea unui oras este un fenomen evolutiv continuu, urmare a unei perioade mai mult sau mai putin indelungate de urbanizare. Aparitia si dezvoltarea localitatii Slanic Moldova s-a datorat unor factori genetici favorabili care au individualizat evolutia acesteia si in principal resursele naturale si asezarea geografica. Asezarea s-a dezvoltat datorita descoperirii in anul 1801 a unui izvor cu apa minerala de catre Serdarul Mihalache Spiridon.  Incepand cu anul 1808 12 familii de tarani de la Ocnele de Sare se stabilesc in Slanic Moldova. In anul 1825 numarul familiilor creste la 27, acestea urmand sa ingrijeasca izvoarele tamaduitoare. Se intensifica popularea Vaii Slanicului si se intemeiaza satul Cerdac si Satul Rou (Ciresoaia). In anul 1840 statiunea apare pentru prima oara pe harta sub denumirea de "Feredeele Slanicului". In anul 1831, prin Hrisovul dat de Alecsandru Ghica, baile si izvoarele trec in proprietatea Epitropiei "Sf. Spiridon" din Iasi, dupa dorinta fostului ei proprietar Constantin Racovita care o donase in timpul vietii. In anul 1887 incepe sistematizarea statiunii, apar constructii noi precum Hotelul "Racovita", Vilele Pufu, Cerbul, Dobru, Cazinoul si Inhalatorul.
Se fac lucrari de regularizare a cursului Slanicului, se construiesc poduri si podete, se capteaza izvoarele, se introduc instalatii moderne. Slanic Moldova devenise o statiune balneo-climaterica cu renume international. Anii primului razboi mondial au prefacut localitatea in ruina. Cu mari eforturi statiunea etse refacuta partial si se repune in functiune in anul 1927. In timpul celui de-al doilea razboi mondial armata germana si-a stabilit cartierul general la Slanic Moldova, sustinand, in urma unor cercetari in zona, ca e localitatea cu cel mai curat aer din Europa! Odata cu nationalizarea - 1948 - Slanic Moldova ia un nou avant. Se construiesc cladiri noi, se fac reparatii capitale, se racordeaza la sistemul energetic national. In ultimele 2 decenii statiunea este inzestrata cu cateva constructii in stil modern, a caror frumusete se imbina armonios cu celelalte cladiri, prin folosirea unor elemente arhitectonice potrivite stilului montan si a materialelor de constructie specifice zonei: lemn si piatra.
|
"Daca o cale e mai buna decat alta, atunci fii sigur ca e calea naturii!" spunea Aristotel.
